Suntem în octombrie, o vârstă a anului cu zile senine şi calme, blânde şi dulci. Lung răstimp, vremea rămâne liniştită îmbiindu-ne la drum. De-a lungul şi de-a latul ţinuturilor subcarpatice, prin satele de sub munte, e timpul iarmaroacelor. Strugurii, gutuile, perele, nucile, sunt la mare căutare. Funii de ceapă arămie ornează pridvoarele. Mireasma fânului proaspăt cosit răzbate din carele ţăranilor de pe valea Râmnicului, împletindu-se cu aroma boabelor din podgorii şi a mustului dat în fiert.
„Lumina e de aur şi, în marea bogăţie a toamnei, până şi praful pare de aur” (Geo Bogza, Lauda toamnei, 1954).
Octombrie (Brumărel) este personificat printr-un voinicel pe cal bălan care călăreşte peste câmpii, dealuri şi munţi să ia parfumul florilor. El seduce florile şi le ia mirosul. Misiunea lui este de a veşteji toate florile şi de a scutura frunzele copacilor: „Seara peste ele pic, / La prânz nu mai e nimic, / Feţele la toate stric”. Credinţa populară spune că octombrie este luna când „începe să brumuiască”, adică să cadă bruma.
Urcaţi în luna voinicului Brumărel pe valea sărată a Râmnicului. Mergeţi în pădurile de la Dumitreşti, Chiojdeni, Jitia ori Bisoca. Vă veţi bucura de culorile şi tonurile calde ale toamnei, veţi admira peisajul domol subcarpatic în aceste zile de neuitat, când „razele soarelui par filtrate prin miere” (Geo Bogza). Prindeţi lumina de aur a toamnei într-unul din satele văii Râmnicului, departe de zgomotul şi mizeria oraşului.
MELEAGURI RÂMNICENE 