FOCURILE VII DE LA ANDREIAŞU

O zi de brumar neobişnuit de frumoasă. Mi-am zis că-i păcat să rămân acasă, în oraşul urât şi prăfuit în care cu greu mai poţi percepe frumuseţea cromaticii autumnale. Am luat-o spre nord, oprind la conacul lui Vlahuţă de la Dragosloveni, acolo unde poetul s-a stabilit în 1905, după căsătoria cu Ruxandra Gâlcă, sora prefectului de Râmnic, Nicolae Gâlcă.
Am descoperit în casă cărţi, picturi, mobile vechi. În bibliotecă, printre puţinele cărţi rămase, o ediţie franceză a „României pitoreşti”. Din pridvorul aerian gândit de arhitectul Al. Clavel, privirea lunecă departe, peste podgorii, până la Gugeştii aflaţi în buza câmpiei, acolo unde Vlahuţă îşi întâmpina oaspeţii veniţi de la Bucureşti: Caragiale, Delavrancea, Galaction. Acesta din urmă socotea potrivit ca mormântul poetului să fie la Dragosloveni, sub o troiţă ţărănească, lângă biserica din sat:
„Munţii, dealurile, ţărmii oceanului… oricât ar fi de măreţe, ca să nu ne subjuge şi să ne lege gândurile în preajma lor mai au nevoie şi de câteva slove şi de câteva icoane din povestea infinită a omului soldat, artist şi preot. Pentru acest cuvânt, când treci, acum în toamnă, pe sub dealurile cu viţă ruginită şi cu amintiri nepieritoare ale Dragoslovenilor, priveşte biserica răzleaţă şi te gândeşti, nemângâiat: Acolo s-ar fi cuvenit să fie mormântul lui Vlahuţă!”.

Mi-am continuat drumul, iar de la Focşani am luat-o spre apus, pe Valea Milcovului. Ţinta călătoriei au fost focurile vii de la Andreiaşu de Jos. Situate pe povârnişul drept al Milcovului, la sub 500 de metri înălţime, focurile jucăuşe de câţiva centimetri apar acolo unde gazele naturale ies la suprafaţă, în lungul unei fracturi a scoarţei.
La întoarcere am constatat că Valea Milcovului este un adevărat laborator geomorfologic în aer liber, alunecările, prăbuşirile, năruiturile, eroziunea diferenţială fiind la ele acasă între dealurile Răiuţ (la nord) şi Gurbănesei (la sud). Principala depresiune de pe Milcov este Mera. Se apropia înserarea când, la Broşteni, pe dreapta Milcovului, mai sus de Odobeşti, am oprit să-ntreb de stirpea Mazililor. De-aici se trage Dumitru P. Mazilu, fruntaşul ţărănist râmnicean, profesor pe vremuri la gimnaziul de băieţi de la Râmnic, întemeietorul ziarului „Lumina” (1912), adresat învăţătorilor din judeţ.
Întregul itinerariu prin vechiul ţinut râmnicean a însumat 160 km. Recomand cu căldura acestei zile de brumar drumul pe Milcov, în sus. Nu veţi avea decât de câştigat.


Milcovul la Broşteni

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: