PE DEALURILE BUDEI

Ieri, pe dealurile din împrejurimile oraşului am făcut-o pe fotograful de wildlife. Am ieşit puţin să mă dezmorţesc şi-am apucat-o spre Valea Salciei, fundătura de la obârşia Câlnăului. Nu mai fusesem de mult, de când meseria de ziarist mă ducea în văgăunile vechiului ţinut râmnicean, în căutarea unor subiecte pentru fotoreportaje.


Buda – Valea Salciei, harta topografică, scara 1:100 000

După câteva zile răcoroase, profit de o duminică însorită şi urmez itinerariul Râmnic – Topliceni – Buda – Valea Salciei. În satul din urmă se ajunge din Buda pe un drum pietruit care urcă Dealul Ţurcanului, apoi coboară în „fundătură”. Imediat ajung la vechea casă în stil neoromânesc a boieroaicei Eliza Petrescu, ce adăposteşte azi Primăria şi Poliţia. Pe-aici s-au perindat odinioară sute de musafiri, cucoana Eliza primind medici, revizori şcolari, pretori, ofiţeri. Menelas Chircu era un obişnuit al moşiei. În prezent, deşi imobilul este destul de decrepit, ochiul atent descoperă câteva detalii caracteristice manierei în care se construiau aceste case în epoca interbelică.

Fac cale-ntoarsă şi opresc pe marginea drumului lângă un copac înflorit de jur-împrejurul căruia zumzăie albinele. Un bâzâit de tonalitate joasă-mi pătrunde adânc în urechi, semn că albinele şi bondarii trudesc din greu la polenizare. Cu o trepidaţie energică, un bondar vibrează, scutură şi eliberează pulberea aurie. Ameţit de miros, iau câteva cadre cu prolificii polenizatori, printre care şi un fluture cu aripi vărgate.


Fluturele Coada rândunicii (lat. Iphiclides podalirius), denumire dată de prelungirea în formă de coadă pe aripile posterioare.

Câţiva paşi pe pajişte, apoi o iau din loc şi opresc între Valea Salciei şi Buda, unde fotografiez universul vieţuitoarelor mărunte. Mă apropii de un ochi de apă şi descopăr câteva berze. Încerc să nu le sperii şi mă îndrept în direcţia lor. Cu o seară înainte tocmai citisem despre fotografierea păsărilor în Delta Dunării şi mi-am zis că – uite – mi se oferă şansa s-o fac pe fotograful de wildlife. Deşi nu dispun de aparatura recomandată în astfel de situaţii, am zis că nu strică să încerc să iau câteva cadre. Cu o focală de 250 mm (insuficient, profesioniştii recomandă 400-500 mm) surprind păsările la sol şi în zbor. Setez aparatul să lucreze în rafală şi… încep vânătoarea. E dificil pentru că trebuie să urmăresc pasărea în zbor. Acasă aveam să mă conving că unele imagini sunt neclare. Fotografiez cu prioritate de diafragmă (5,6), pentru a obţine un timp de expunere scurt. Lumina e bună, însă fundalul nu e cel mai fericit. După puţin timp, berzele dispar din câmpul vizual şi, în timp ce mă îndrept spre maşină, descopăr în iarbă o codobatură albă. O iau de la nivelul ei. „Colaborează” mai bine ca berzele, deşi nu ştiu dacă iuţeala cu care zboară mi-ar putea permite să prind una în zbor. Mă mulţumesc cu câteva imagini luate la sol.

Berzele sunt pasări greoaie, care bat din aripi foarte rar. Tehnica lor de zbor se aseamană cu a deltaplanului, adică găsesc o „termică” de aer cald, ascensionar şi iau altitudine purtate de acesta. Când sunt mulţumite de înălţimea la care au ajuns, de deplasează pe orizontală printr-o planare lină.

Pe drumul de întoarcere, fac o ultimă escală la intrarea în Deduleşti, pe malul Râmnicului, unde imortalizez un păianjen în mijlocul pânzei.


Pe seară, intru în oraşul prăfuit din marginea câmpiei, mulţumit de o jumătate de zi petrecută pe dealuri, în compania bondarilor, fluturilor, furnicilor, berzelor, codobaturilor, păianjenilor… Toate în decor de prier.

Etichete: , , , , , ,

8 Răspunsuri to “PE DEALURILE BUDEI”

  1. dumdorin Says:

    Frumos traseul. Intrandu-mi in atributiunile de munca, fac acest traseu destul de des. In iarna asta am surprins in livada de pruni pe drumul ce coboara Dealul Ţurcanului (dealul lui Titile cum ii spun localnicii) in Modreni doua caprioare. Mari, sanatoase, curajoase, au stat la pozat si chiar la filmat. A trebuit sa fac zgomot ca sa se miste putin. oamenii spun ca nu se mai tem nici de cainii din sat. Soimii, de asemenea sunt in largul lor acolo.
    Pe poiana de la jumatatea drumului se construieste o baza sportiva; sper sa nu afecteze prea mult.

  2. chirac Says:

    Asta înseamnă că locul e într-adevăr propice pentru wildlife şi că mai multe drumuri în zonă sunt binevenite.

  3. Dragos2006 Says:

    Pentru a fi obiectiv trebuie sa pomenesti si de drumul de tot rahatul dintre Buda si Valea Salciei . Degeaba avem zone relativ frumoase daca ne rupem masinile prin asemenea drumuri JUDETENE . iti spune unul care merge saptamanal la Valea ! Dupa cateva curse ti se face lehamite de aceasta zona.
    O mare comoara a comunei Valea Salciei o reprezinta tuica de pruna , este medicament nu alta .

    • chirac Says:

      Deşi nu mi-am propus să fiu obiectiv, îţi dau dreptate, drumul lasă serios de dorit. Ce să mai spunem de drumul dintre Dumitreşti şi Vintileasca, Drum Naţional care arată jalnic, mai rău decât Buda – Valea Salciei. Cât despre „medicamentul” de care vorbeşti, l-am gustat de 8 Martie. Bun, cu adevărat.

  4. andrei Says:

    Salut, poti sa ma ajuti te rog cu harta asta topo pentru zona: Plesesti / Oratia / Tabacari / Cotatcu / Olareni ? Pentru uz personal.

  5. chirac Says:

    Pot. O s-o scanez şi ţi-o trimit. Adu-mi aminte, dacă uit.

  6. andrei Says:

    http://totb.ro/2011/04/viata-dubla-a-unui-om-obisnuit/

    asa se explica linistea asternuta ?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: