DESCOPERIND PEISAJUL SUBCARPATIC

Pe la jumătatea anilor ’90, cu prilejul documentării pentru lucrarea de licenţă, coboram pentru prima dată în albia Râmnicului, la Jitia de Sus, în dreptul unor ziduri ciclopice numite de localnici „Pietrele Mâţei”. Fotogenice, n-am ratat ocazia de a le imortaliza în lumina blândă a după-amiezii de vară, convins c-am făcut-o dintr-un unghi inedit. M-am aşezat în mijlocul albiei (vara, apele scăzute permit acest lucru) şi am luat mai multe cadre spre aval (răsărit). Încercam să evit clişeele, adică să nu-mi irosesc timpul fotografiind la fel ca alţii, înaintea mea. Am fost niţel descumpănit când am descoperit că boierul Al. I. Zamfirescu fotografiase „Pietrele Mâţei” din acelaşi unghi cu mult timp înaintea mea, dovada fiind imaginea publicată într-un ghid turistic al judeţului de la începutul anilor ’30. Cu toate acestea, recomand pasionaţilor de fotografie să coboare în mijlocul albiei şi să ia în vizor versanţii desfăcuţi de eroziune într-o succesiune de straturi verticale, mai tari ori mai moi, supuse spălării şi alterării. Chiar dacă imaginea a fost consacrată de Al. I. Zamfirescu, nu mulţi fotografi au tocit iarba dealurilor de la Jitia pentru a imortaliza peisajul creat de Râmnic în gresiile, marnele, tufurile şi argilele subcarpatice.
Aşadar, am descoperit peisajul subcarpatic târziu, în studenţie. Şi mai târziu am aflat că pe firul apei au urcat de-a lungul timpului Al. Odobescu, Barbu Şt. Delavrancea. Al. Vlahuţă, N. Grigorescu, G. Galaction, S. Mehedinţi ş.a. Niciunul nu a rămas indiferent în faţa naturii văii râului cu obârşia în Munţii Furu, de la cotul Carpaţilor. Pe toţi i-au atras oamenii acestor locuri, de la mocanii Bisocii unde „trăiesc şi se prăsesc cei mai frumoşi bărbaţi din tot plaiul înconjurător” (Al. Odobescu) până la cojanii din podgoriile care încing oraşul din buza câmpiei, acolo unde râul părăseşte dealurile molcome şi o apucă spre şesul coborât al Siretului.