De câțiva ani buni nu mai fusesem la Valea Salciei, o fundătură din Dealurile Budei, pe dreapta Râmnicului. Am mai spus-o, ca râmnicean ai avantajul să fii aproape de dealurile subcarpatice și nu-ți trebuie decât puțin timp liber pentru a te bucura de natură. Prima zi de Brumar a venit cu temperaturi suficient de blânde pentru o ieșire pe teren. O vreme senină, blândă, ce-ți dă ghes să urci (măcar) nițel pe coamele din împrejurimile urbei. Până la Valea Salciei nu sunt decît 30 de kilometri. Asfalt nou aveți (aproape) până la intrarea în Toropălești, primul sat al comunei Buda. Din centrul comunei, faceți stânga sprea Valea Largă, un sat de pe Valea Spidele, afluent al Râmnicului. După Valea Largă, cromatica de toamnă vă face să trageți pe dreapta și să fotografiați. Cum spune Geo Bogza, lumina soarelui păre filtrată prin miere, iar dacă aveți răbdare până la asfințit, când lumina cade pieziș și umbrele nu mai sunt tăioase ca la amiază, veți obține imagini mulțumitoare.
Am intrat în sat, am oprit la conacul coanei Eliza, boieroiaca de altădată, după care am făcut cale-ntoarsă și am urcat pe coama Dealului Țurcanului, un excelent punct de belvedere, de unde vă puteți roti de jur-împrejur privirea. Soarele se apropia de linia orizontului, grăbit să apună dincolo de Dealul Cordunel, ce desparte bazinul Câlnăului de cel al Slănicului. Spre nord-vest, departe, până la spintecătura Râmnicului de la Bisoca, la poalele Munților Furu, valurile subcarpatice se succed de la cele mai tinere, aproape de tine, până la dealurile interne, mai vechi. De fiecare dată când ies pe teren, caut un punct de unde să am perspectivă spre povârnișul muntos, pe care Râmnicul îl rupe și intră în Depresiunea Neculelor, continuându-și scurgerea spre seșul coborât al Siretului. Pe această cumpănă de ape dintre Spidele și Câlnău – vă reamintesc e vorba de Dealul Țurcanului – mi-am amintit îndemnul lui George Vâlsan, care ne povățuia să urcăm pe puctele dominante, de unde putem avea o privire panoramică asupra ținutului. Ei bine, suspendat aproape la 500 de metri, m-am bucurat de peisajul desfășurat între cotul carpatic și Dealul Căpățânii, dincolo de care Glacisul Râmnicul face legătura cu șesul dunărean. O geografie subcarpatică rumenită în culorile calde ale toamnei.
MELEAGURI RÂMNICENE 