Iată o imagine „şcolărească” de pe la jumătatea celui de-al şaptelea deceniu al celui din urmă veac. Un autobuz de linie care urcă pe Râmnic cu elevi de şcoală generală dornici să afle mai multe despre împrejurimile oraşului. Doar câţiva copii sunt lângă autobuz, semn că, probabil, fotografia a fost făcută imediat după oprire sau, dimpotrivă, la plecare.
Puţini elevi mai urcă azi pe Râmnic, spre satele răsfirate de la obârşia răului, curioşi să descopere peisaje, oameni, ocupaţii şi obiceiuri diferite de cele de la oraş. Şi mai puţini revin în aceste locuri, pe motiv că o dată văzute, ele nu merită revăzute. Le-aş aminti spusele geografului Simion Mehedinţi în această privinţă: „Repetă fără preget orice excursie. După ce ai văzut un ţinut de zece ori, se poate întâmpla ca tocmai a unsprezecea oară să bagi de seamă ceva nou”.
Ceva „nou” caută şi elevii de azi, dar nu în sensul lui Mehedinţi, ci în sensul de „modern”, „cool”, „super”, „marfă”, „trăsnet”, „beton” ş.a. Toate acestea se găsesc mai greu într-o excursie pe valea sărată a Râmnicului. De aceea, o astfel de imagine cu drumeţi cu greu mai poate fi obţinută în ziua de azi. În schimb, o „excursie” la Mall sau la McDonald’s îşi va găsi rapid clienţi printre elevii care, ca şi părinţii lor, se închină în faţa societăţii occidentale de consum.
MELEAGURI RÂMNICENE 