BISOCA

„Cine caută rasa veche a cailor noştri să nu-şi piardă vremea cu grajdurile din Bucureşti, ci să se ducă în munţii de la Bisoca”, spunea geograful Simion Mehedinţi. Nu degeaba, stema vechiului judeţ de la curbura carpatică prezenta un cal ridicat pe picioarele dindărăt, gata de drum. În 1902, Nicolae Grigorescu, drumeţind prin părţile de sus ale Râmnicului Sărat, a pictat doi călăreţi. Deci, caii erau la mare preţ în ţinutul sărat al Râmnicului.
Pe urmele cailor de odinioară am mers şi noi într-o zi frumoasă de prier. Am urmat itinerariul: Râmnicu Sărat – Grebănu – Murgeşti – Mărgăriteşti – Podu Muncii – Săruleşti – Bisoca. Odată ajunşi la destinaţie, am mers la lacuri, în rezervaţia forestieră şi geologică, sufocată de gunoaiele „turiştilor”. Un căluţ maroniu alerga de colo-colo într-o curte din apropierea scenei unde anual, în august, are loc manifestarea „Pe plaiuri bisocene”. Ne-am apropiat şi l-am admirat îndeaproape; jucăuş din fire, muşca din ţambrele gardului şi întindea botul spre noi. Lumina nu era cea mai potrivită, dar am luat cadre cu el, în amintirea timpurilor în care caii Bisocii făceau fala ţinutului.

Vedere spre valea Sărăţelului dinspre Bisoca

Am pornit prin Recea spre Poiana Mărului, schitul cuibărit în umbra Ulmuşorului. De pe drum, se pot vedea Pleşii, satul de pe stânga Râmnicului, desfăşurat pe o mare suprafaţă. Am lăsat în stânga satul Şindrila şi am coborât la schit, unde am aprins o lumânare în biserica mare, de la 1812.
Am făcut cale-ntoarsă şi am părăsit înălţimile Bisocii („visokij” în slavă înseamnă înalt) pe acelaşi drum ca la venire. Ne-am luat rămas-bun de la aşezarea despre care, cu ani în urmă, localnicii spuneau că e mai întinsă decât Bucureştii.

Bisoca şi împrejurimile, scara 1:50 000

Anii ’60 – excursie pe valea Râmnicului

Iată o imagine „şcolărească” de pe la jumătatea celui de-al şaptelea deceniu al celui din urmă veac. Un autobuz de linie care urcă pe Râmnic cu elevi de şcoală generală dornici să afle mai multe despre împrejurimile oraşului. Doar câţiva copii sunt lângă autobuz, semn că, probabil, fotografia a fost făcută imediat după oprire sau, dimpotrivă, la plecare.
Puţini elevi mai urcă azi pe Râmnic, spre satele răsfirate de la obârşia răului, curioşi să descopere peisaje, oameni, ocupaţii şi obiceiuri diferite de cele de la oraş. Şi mai puţini revin în aceste locuri, pe motiv că o dată văzute, ele nu merită revăzute. Le-aş aminti spusele geografului Simion Mehedinţi în această privinţă: „Repetă fără preget orice excursie. După ce ai văzut un ţinut de zece ori, se poate întâmpla ca tocmai a unsprezecea oară să bagi de seamă ceva nou”.
Ceva „nou” caută şi elevii de azi, dar nu în sensul lui Mehedinţi, ci în sensul de „modern”, „cool”, „super”, „marfă”, „trăsnet”, „beton” ş.a. Toate acestea se găsesc mai greu într-o excursie pe valea sărată a Râmnicului. De aceea, o astfel de imagine cu drumeţi cu greu mai poate fi obţinută în ziua de azi. În schimb, o „excursie” la Mall sau la McDonald’s îşi va găsi rapid clienţi printre elevii care, ca şi părinţii lor, se închină în faţa societăţii occidentale de consum.