Archive for Septembrie 2011

PLAI RÂMNICEAN, primul număr

2 Septembrie 2011

Luna august a adus râmnicenilor Anuarul Asociaţiei „Plai râmnicean”. O mai veche dorinţă a iubitorilor Văii Râmnicului, acest anuar reuneşte munca mai multor cotrobăitori ai cotloanelor râului cu obârşia în Munţii Furu.
Rupt în două de o nedreaptă reformă administrativă, Plaiul Râmnicului a rămas până astăzi puţin cunoscut, cercetat şi – mai ales – promovat. Poate tocmai de aceea, acest ţinut sălbatic atrage pe cel ce are răbdare să meargă încet pe valea sărată, să scormonească fundul râpelor în căutarea unor vieţuitoare de altădată, să urce pe câte-o măgură de unde să-şi rotească de jur-împrejur privirea, să admire portul străvechi al oamenilor de la munte şi arhitectura tradiţională ori să intre cu sfială într-unul dintre schiturile medievale înşirate de-a lungul văii.
Pe noi, cei de la „PLAI RÂMNICEAN”, Valea Râmnicului ne ispiteşte în orice anotimp. Găsim cu uşurinţă motive pentru a urca la obârşiile râului, în satele adăpostite în ulucul depresionar subcarpatic, acolo unde mocanii sunt întotdeauna bucuroşi de oaspeţi şi unde ochiul neastâmpărat al iubitorului de natură află aspecte nebănuite.
Anuarul pe care-l aveţi în mână nu este o lucrare ştiinţifică, nici o monografie, ci o mărturie că în primăvara anului trecut, câţiva entuziaşti s-au întâlnit într-un sat de munte şi au pus bazele unei asociaţii care să (re)aducă la lumină unele chipuri mai puţin cunoscute ale geografiei Râmnicului Sărat. Este o primă publicaţie pentru care le mulţumim celor ce ne-au fost alături, ne-au înţeles, ne-au creditat şi ne-au răbdat. Îi aşteptăm lângă noi pe toţi cei dornici să guste din frumuseţile Văii Râmnicului, partizani ai ideii de redeşteptare a patriotismului local. Să nu uităm spusele geografului Simion Mehedinţi: „Cele mai bune ceasuri din viaţă sunt cele închinate neamului din care te-ai născut”.
Că suntem, în această împreună-lucrare, mai puţini decât am fi năzuit? Dacă ne credem unii altora, atunci să răspundem împăcaţi, cu vorbele bătrânului Iancu Văcărescu: „La fapta bună / Puţini s-adună / Mult pot puţinii / Buni împreună…”.

Anuarul n-ar fi apărut fără sprijinul prietenului Sorin Cîrjan, un împătimit al văii care, ori de câte ori urcă pe Râmnic, nu uită să mă ia alături de el. Pentru asta îi mulţumesc în numele redactorilor: Marian Găloiu (Dumitreşti), Aurel Şelaru (Bordeşti), Sorin Pantelimon (Jitia).
Ne onorează că anuarul a fost solicitat, printre alţii, de câţiva bucureşteni precum: Constantin Mazilu (urmaşul familiilor Mazilu şi Lupescu din Râmnicu Sărat), Simina Dragomirescu (urmaşă a lui Menelas Chircu) şi Simona Mehedinţi (nepoata lui Simion Mehedinţi). Anuarul este dedicat lui Simion Mehedinţi, geograful care a urcat şi pe Râmnic până la Neculele, în copaia dintre Munţii Vrancei şi dealurile subcarpatice interne, acolo unde-ţi poţi roti privirea şi aşteptând să dispară cu totul soarele (cum spune Al. Odobescu), nu te mai poţi sătura de „asemenea privelişti, ce nouă, orăşenilor, ne este dat arareori a le vedea”.

Legenda imaginilor:

Coperta I: Lacul de la Vintileasca (cel mai înalt sat din Vrancea), vedere spre abruptul carpatic. Foto: R. T. Chirac

Coperta IV. Flavia, fecioară de mocan râmnicean din Vintileasca, în costum tradiţional. Foto: R. T. Chirac